Datorită aşezării geografice favorabile, calităţii solului, pădurilor bogate şi minereurilor, meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud au fost populate încă din cele mai vechi timpuri. Vestigiile arheologice din neolitic, din epocile dacică, daco romană şi romană descoperite pe teritoriul întregului judeţ, constituie mărturii ale perenităţii şi ale continuităţii poporului român pe aceste locuri. De asemenea, documentele din sec. XIII-XV atestă existenţa voievodatului lui Gelu, formaţiune statală ce cuprindea o bună parte din teritoriul actual al judeţului (Salva, Mocod, Maieru, Rebra, etc).
În evul mediu, cetăţile Bistriţa, Rodna şi Ciceu erau puternic fortificate şi aveau vechi tradiţii meşteşugăreşti şi legături comerciale, ţinuturile Năsăudului şi Bistriţei constituind o punte de legătură între Transilvania şi Bucovina spre Moldova, prin punctul de vamă de la Rodna. Datorită acestui fapt Bistriţa s-a plasat pe locul cinci în ierarhia oraşelor din Transilvania în Evul Mediu. Datorită importantului rol jucat în istoricul dezvoltării, Bistriţa este în prezent capitala judeţului.
Începând cu secolul al XII-lea istoria românilor din aceasta zona are puternice interferenţe cu istoria germanilor care au venit aici aduşi de regii arpadieni, precum şi cu istoria Ungariei şi mai târziu a Imperiului Austro-Ungar. Pe timpul acestui imperiu în zona Bistriţa si a Năsăudului s-au format regimentele grăniceresti din populaţia autohtonă, care aveau sarcina de a constitui o pavăză a imperiului pentru partea estică a acestuia şi care s-au bucurat de anumite privilegii din partea împărătesei Maria Teresa.
În perioada 106-271 cea mai mare parte din actualul județ Bistrița-Năsăud era inclusă în provincia romană Dacia, vestigiile care dovedesc acest fapt fiind castrele romane de la Orheiu Bistriței, Ilișua și Livezile. În anul 1228 este atestată documentar comuna Șieuț. Orașul Beclean este atestat documentar în anul 1235, iar municipiul Bistrița în anul 1264.
În anul 1353 Bistrița capătă dreptul de a avea pecete proprie și de a organiza un târg anual, iar în anul 1409 bistrițenilor li se dă dreptul de a ridica ziduri de apărare în jurul orașului. Orașul Năsăud este pentru prima dată menționat în documente în anul 1440. Împărăteasa Maria Terezia hotărăște să ridice împotriva năvălirii tătare un riguros sistem de graniță militară, care s-a extins de la Năsăud pe valea Rodna, valea Șieului și valea Someșului; astfel, la Năsăud, a fost înființat Districtul Grăniceresc Năsăud.
În 1777 este înființată la Năsăud prima școală confesională greco-catolică de învățători, iar în perioada 1790-1792 este construită în Bistrița prima biserică românească greco-catolică. În 1794 se înființează Institutul Militar Năsăud, cu predare în limbile română, germană și latină. Tot la Năsăud, în anul 1863, se deschid porțile gimnaziului superior care i-a avut ca elevi, printre alții pe George Coșbuc, Liviu Rebreanu și Ion Pop Reteganul.
La 4 noiembrie 1918 a luat ființă Sfatul Național Român din comitatul Bistrița-Năsăud. Prin Pasul Bârgăului se deplasa cu un secol în urmă și Jonathan Marker, eroul lui Bram Stoker, în drumul său spre castelul contelui Dracula. Astfel, legenda unui principe valah (Vlad Țepeș), transpusă pe plaiuri transilvane influențează real un ținut și o zonă în care natura sălbatică îndeamnă la meditație.
La Bistriţa, poetul Andrei Mureşanu a compus „Deşteaptă-te române”, imnul de astăzi al României, fapt pentru care există în municipiu o casă municipală muzeu dedicată acestui mare patriot român, precum şi o impunătoare statuie a lui aflată în centrul municipiului, unde se celebrează în fiecare an principalele evenimente comemorative naţionale.
De-a lungul istoriei, municipiul Bistriţa a făcut trecerea de la burg german la oraş industrial. În prezent, municipiul Bistriţa deţine o platformă industrială cu potenţial însemnat, o reţea comercială considerabilă şi atracţii turistice, atât pentru vizitatorii români cât şi pentru cei străini.
Judeţul Bistriţa-Năsăud a dăruit ţării o seamă de personalităţi marcante, dintre care îi amintim pe George Coşbuc, Andrei Mureşanu, Liviu Rebreanu, Grigore Moisil, Ion Pop Reteganu.
Telefoane utile