Cadru natural

Teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud prezintă un relief variat şi complex, dispus sub forma unui amfiteatru natural cu deschidere în trepte către Podişul Transilvaniei, conturându-se trei zone de relief.

Zona montană – străjuieşte judeţul în partea de nord şi est întinzându-se pe 1/3 din suprafaţa judeţului şi cuprinde o cunună de munţi din arcul Carpaţilor Orientali, grupa nordică și mijlocie, în care intră:

- Munţii Țibleșului, la nordul judeţului, cu înălţimi de până la 1800 m (Vf. Măgura Ţibleşului 1842 m), alcătuiţi din formaţiuni vulcanice noi, de vârstă neogenă asociate cu formaţiuni sedimentare. Fragmentarea puternică a acestor munţi a dus la formarea a numeroase văi şi ulucuri depresionare, care au favorizat dezvoltarea unei reţele hidrografice bogate;

- Munţii Rodnei, desfăşuraţi în partea de nord-est a judeţului pe o suprafaţă de 1300 km², constituie un masiv format din şisturi cristaline cu forme greoaie, larg ondulate, cu văi adânci, puţin accesibile. Cel mai înalt vârf din masivele muntoase din judeţ îl reprezintă Ineul – 2280 m. În partea de sud şi de est a Munţilor Rodnei apar formaţiuni sedimentare paleogene şi neogene, alcătuite din marne, gresii şi conglomerate, imprimând reliefului de pe versantul stâng al Someşului Mare, o serie de trăsăsturi caracteristice. Contactul dintre cristalin şi sedimentarul transgresiv a favorizat naşterea a numeroase văi subsecvente, înşeuări largi, bazinete şi ulucuri depresionare;

- Munţii Bârgăului, de origine vulcanică, amplasaţi în partea de est a judeţului prezintă numeroase neck-uri şi dyke-uri, care străbat cuvertura sedimentară. Aceştia sunt munţi cu înălţimi mai mici, cel mai înalt vârf fiind Heniul Mare – 1410 m. Se observă un aspect divergent al reţelei hidrografice, precum şi unele modificări ale cursurilor de ape impuse de alternanţa dintre rocile sedimentare şi cele eruptive;

- Munţii Călimani, aflaţi la sud de Munţii Bârgăului au apărut ca urmare a intensei activităţi vulcanice neogene şi a liniilor de fractură produse între cristalinul Carpaţilor Orientali şi depresiunea Transilvaniei şi sunt alcătuiţi din două unităţi: una a suprastructurilor vulcanice şi una vulcanogen sedimentară. Cel mai înalt vârf al Călimanilor, din judeţul Bistriţa-Năsăud este Bistriciorul – 1990 m.

Imagini din Munții Rodnei

Zona dealurilor – ocupă partea centrală, de sud şi de vest a judeţului în proporţie de 2/3 din suprafaţa sa şi apar ca unităţi bine individualizate, cum ar fi:

- Dealurile Năsăudului – dealuri cu structură monoclinală, faliată puternic, fragmentată cu creste şi suprafeţe structurale etajate, unde se regăseşte vârful Măgura a cărui altitudine măsoară 858 m;

- Dealurile Bistriţei la sud de primele, cu trei bazinete depresionare: Budacul, Livezile-Bistriţa şi Dumitra;

- Piemontul Călimanilor, la sud de Dealurile Bistriţene, aflat la periferia vestică a Munţilor Călimani. Acesta s-a format în urma acţiunii de eroziune şi acumulare a apelor curgătoare, ce aveau izvoarele în zona vulcanică;

- În partea de sud a Piemontului Călimanilor se dezvoltă Culmea Şieului, având ca limită vestică Valea Dipşei. Culmea Şieului este constituită din conglomerate tortoniene, în care apar cute diapire – sâmburi de sare;

- Spre vest este evidenţiată o altă unitate morfostructurală şi anume aşa zisa Câmpia Transilvaniei, de fapt o unitate de coline înalte, cu limita la nord a râului Someşul Mare, în sud Valea Mureşului, iar la est interfluviul Şieu-Teaca şi Valea Şieului;

Zona de câmpie, cu înălţimi de 500 – 600 m, cu formaţiuni de vârstă miocenă: marne, argile, tufuri, cu intercalaţii de gresii şi nisipuri, unde sunt cantonate zăcăminte de gaz metan. În această regiune, văile sunt largi, adânci, fără terase, cu aspect de culoar, cu versanţi degradaţi, albiile majore sunt puternic aluvionate;

- Culmea Breaza, având o altitudine de 975 m.

Teritoriul județului este brăzdat de o rețea hidrografică bine reprezentată a cărei lungime totală însumează aproximativ 3.030 km şi se axează pe câteva râuri principale (Someşul Mare, Şieul, Bistriţa), cu obârşia în zone cu umiditate bogată, al căror regimuri sunt în slabă măsură influenţate de afluenţi. Afluenţii principali ai râului Someşul Mare sunt: Anieşul, Cormaia, Rebra, Sălăuţa, Ilişua, Valea Mare (afluenţi de dreapta), Ilva cu Leşu, Şieul cu Budacul, Bistriţa şi Dipşa, precum şi Meleşul din Câmpia Transilvaniei (afluenţi de stânga). Afluenţii Someşului Mare au un caracter permanent, excepţie făcând râul Şieu, tronson izvor – Şieuţ, Dipşa, tronson izvor până la Chiraleş, Valea Lechinţa, Meleşul, până la Rusu de Jos.

Pe întreg cuprinsul judeţului, lacurile naturale sunt prezente doar în zona Munţilor Călimani şi Rodnei şi sunt de origine glaciară. Singura amenajare care are resurse şi funcţiuni privind asigurarea apei este Colibiţa. Amenajarea se găseşte în exploatarea Companiei Naţionale „Apele Române” S.A., iar pe plan judeţean la Sistemul de Gospodărire a Apelor Bistriţa-Năsăud. Din amenajare se face alimentarea cu apă a localităţilor din aval, existând posibilitatea ca în secţiunea Bistriţa să se asigure un debit suplimentar de 3,8 mc/s. Acumularea Colibiţa are un volum de 75,12 milioane m³ la NNR – 797,45 m. Lungimea lacului este de 7400 m, iar lăţimea maximă de 1100 m. Acumularea Colibiţa este singura resursă de apă cu potenţial, fiind posibilă alimentarea cu apă a localităţilor din câmpie printr-o amenajare corespunzătoare. 

Alte lacuri care se află pe teritoriul judeţului sunt prezentate în cele ce urmează:

- lacul Lala Mare, este un lac glaciar situat în Munţii Rodnei;

- lacul Lala Mică, este un lac glaciar situat în Munţii Rodnei;

- lacul Cetatele Căianu Mare, în comuna Căianu Mic;

- lacul Brăteni, în localitatea Brăteni;

- lacul Budurleni beneficiază de amenajare piscicolă şi este situat în comuna Teaca;

- lacul Dani, în localitatea Sărăţel;

- lacul lui Gondoş, în oraşul Năsăud.

Pentru judeţul Bistriţa-Năsăud, resursa subterană totală are volum de 1,60 m3 /s, iar resursa de bilanţ are volum de 0,16 m³ /s (resursa de bilanţ este partea din resursa de apă subterană ce se încadrează în limitele de potabilitate, conform STAS 1342/1991 şi care poate fi exploatată). Condiţiile hidrogeologice existente (debite mici ale stratului acvifer) fac ca resursele de apă să aibă un potenţial redus.

Din punct de vedere climatic, județul Bistriţa-Năsăud se încadrează în zona continental-moderată cu unele influenţe polar maritime şi temperat maritime.

Vânturile suflă din sector estic şi au o viteză medie de 3,1 m/s. Temperatura medie anuală coboară sub 0°C în regiunile montane, la peste 1900 m și se ridică la peste 8,5°C în zona sud-vestică de deal şi câmpie) a judeţului. Evoluţia temperaturii aerului este tipic continentală, cu maxima în lunia iulie și minima în luna ianuarie. Vârful temperaturilor înregistrate de-a lungul timpului a fost de 37,6°C în anul 1962, iar cea mai scăzută temperatură – 33°C, a fost înregistrată în iarna anului 1954. Cantitatea medie a precipitațiilor, de 650 mm/m² , în funcţie de anotimp, depășeşte în general media pe țară.